The dilemmas of legal autonomy in late modenity. The present article seeks to offer a new perspective upon the necessity of thinking and analyzing law philosophically. The main issue addressed by this inquiry refers to the "autonomy" of legal sciences, a long-lasting jurisprudential doctrine perpetuated by legal positivism, which proved to be not only erroneous, but also harmful for the development of law in the light of the postmodern "paradigm shift". Finally, this study proposes a different

more »

... ype of interaction between philosophy and law, an interdisciplinary field that surpasses iuspositivist and iusnaturalist perspectives, in an attempt to guide law within the labyrinth of contemporary social sciences. Keywords: philosophy of law; postmodernism; autonomy of law; legal positivism. Cuvinte-cheie: filosofia dreptului; postmodernism; autonomia dreptului; positivism juridic. 1. Introducere Într-o epocă definită de instabilitate cronică, în care fundamentele clasice ale ştiinţelor umaniste par a se surpa progresiv, iar "deconstrucţia" postmodernă a (pre)luat chipul pseudo-apocaliptic al unei "destrucţii" iresponsabile, o discplină-dreptul-îşi duce în continuare existenţa ca şi cum nici un eschaton paradigmatic nu ar fi tulburat lumea cunoaşterii între timp. Din acest punct de vedere, aparenta sa acalmie într-un ocean epistemic cuprins de furtună nu poate, de fapt, dezvălui decât două posibilităţi: idila cu pozitivismul şi presupusa autonomie-închistare aferentă îl pun la adăpost de vânturile dezlănţuite ale modernităţii târzii ori dreptul, această Cenuşăreasă a teoriei sociale, a descoperit o metodă aparte de a-şi redobândi integritatea pierdută printre ruinele conteporaneităţii. În realitate, odată ce hegemonia ideatică a modernităţii 1 a sucombat sub acţiunea propriei greutăţi, dreptul s-a regăsit la fel de neputincios şi confuz pe scena multiplelor "sfârşituri" de istorie împreună cu toate celelalte discipline ale cunoaşterii. Relativa şi formala sa stabilitate în acest context nu a fost rezultanta uneia dintre cele două iluzorii posibilităţi menţionate anterior, ci o auto-izolare faţă de întregul domeniu social, o îndepărtare de agora dezbaterilor privitoare la fundamente şi viitorul lor în noua eră postmodernă. Pretextul