Objectives. The aim of this study was to examine the effects of single nucleotide polymorphisms (SNPs) -of PON1 gene at the level of promoter region ( 909 and 832) and of first exon (+575, A20352G, resulting Q192R substitution) on paraoxonase-1 (PON1) activities in 53 patients with angiographycally proven coronary heart disease (CHD) and 17 free-CHD subjects. Methods and Results. Serum PON1 arylesterase (Ar-ase) and salt-stimulated paraoxonase (ssPO-ase) activities were assessed with manual

more »

... trophotometric methods, by using phenyl acetate and paraoxon as substrates. Common serum biochemical markers were assayed by enzymatic methods using commercial kits, on a Roche/Hitachi 912 Auto Analyzer. PON1 genotypes were determined by PCR and nucleotide sequencing of the amplicons with an ABI PRISMTM 310 Genetic Analyzer and a BigDye® Terminator v3.1 Cycle Sequencing Kit. The severity of coronary artery stenosis was assessed and classified using the Gensini score. We found no significant differences in the PON1 activities and -909(G→C), -832(G→A) and +575(A→G) PON1 polymorphisms between CHD and CHD-free groups. Considering all investigated subjects, we found that -909(G→C) and +575(A→G) SNPs had statistically significant effects on Ar-ase activity and PO-ase activity, respectively. In a multiple regression model we found that diabetes, LDL-cholesterol and the number of mutant alleles were significant independent determinants of the Gensini score. A significant positive correlation was observed only between the Gensini score and the number of mutant alleles. Conclusions. There are no differences between CHD and CHD-free groups regarding PON1 genotypes and phenotypes but the increasing number of PON1 mutant alleles is an important factor in determining the severity of coronary damage. Rezumat Obiective. Scopul acestui studiu a fost de a examina efectele polimorfismelor (SNPs) genei PON1 la nivelul regiunii promotor (-909 şi -832) şi a primului exon (+575, 20352A>G, rezultând substituirea Q192R) asupra activităţilor paraoxonazei-1 (PON1) într-un grup format din 53 de pacienţi cu boală coronariană (CHD) dovedită angiografic şi 17 subiecţi fără CHD. Metode şi rezultate. Activităţile PON1 din ser, respectiv arilesteraza (AR-ase) şi paraoxonaza NaCl-stimulată (ssPO-ase), au fost evaluate cu metode spectrofotometrice manuale, folosind acetat de fenil, respectiv paraoxon ca substrat. Markerii biochimici uzuali au fost analizaţi prin metode enzimatice, pe analizorul Roche/Hitachi 912, folosind kituri comerciale. Genotipurile PON1 au fost determinate folosind PCR, iar pentru secvenţierea ampliconilor s-a utilizat kitul BigDye® Terminator v3.1 şi analizorul ABI PRISM TM 310. Severitatea stenozei coronariane s-a evaluat şi clasificat folosind scorul Gensini. Nu s-au observat diferenţe semnificative statistic între grupurile cu şi fără CHD în ceea ce priveste activităţile PON1 şi polimorfismele -909G>C, -832G>A şi +575A>G. Dar, luând în considerare toţi subiecţii investigaţi, am constatat că SNPs -909G>C şi +575A>G au avut efecte semnificative statistic asupra AR-ase, respectiv PO-ase. Folosind modelul regresiei multiple am constatat că diabetul, LDL-colesterolul şi numărul de alele mutante au fost determinanţi semnificativi, independenţi, ai scorului Gensini. O corelaţie pozitivă semnificativă a fost observată numai între scorul Gensini şi numărul de alele mutante. Concluzii. Nu există diferenţe între subiecţi cu si fără CHD în ceea ce priveşte genotipurile şi fenotipurile PON1, dar creşterea numărului de alele PON1 mutante este un factor important în determinarea severităţii leziunilor coronariene.