Există o importantă serie de antroponime tracice atestate (precum Eptaper, Moukaporis, Mucapor, Mucapora, Raiskouporis, Reciper, Ziper, Ziparus, Zioporos etc.) 1 , care reflectă un model tipic indo-european de compuşi ditematici 2. O pertinentă analiză etimologică a elementului secund-por (cu variante precum-poris,-pora,-per etc.) a făcut Dečev în al său corpus tracic. Potrivit viziunii etimologice a lui Dečev (1957, s. v.-poris), elementul secund din antroponimele tracice de tipul celor

more »

... te mai sus ar avea la bază o rădăcină proto-indoeuropeană *per-/*por-, cu sensurile de bază 'a produce, a procrea'. Tot acolo, savantul bulgar enumeră corespondente etimologice precum lat. pariō, parere 'a da naştere' (> parens,-tis 'părinte'), lat. Propertius (interpretabil ca Pro-pertius 'întâi-născutul'), sau grec. poris, portax 'juncă'. Dečev a considerat că, în limba tracă, un substantiv comun poris putea avea sensul de 'om, bărbat'. Sunt totuşi de părere că elementul onomastic trac.-poris poate fi mai credibil interpretat chiar printr-o simplă luare în consideraţie a unei întregi categorii de patronimice germanice ditematice (tipic indoeuropene) al căror element secund provine dintr-un termen germanic cu sensul de 'fiu' (precum în eng. Nicholson, germ. Mendelsohn, respectiv dan. Andersen). Argumente precum cele puse în discuţie mai jos sprijină ideea că un compus antroponimic precum trac. Raiskouporis poate fi interpretat ca având, la origini, sensul de 'fiul lui Raiskos', aşa cum eng. Johnson nu reprezintă decât o formă contrasă a construcţiei genitivale care poate fi redată în engleza de azi ca John's son. Este surprinzător că, deşi în plan general Dečev face numeroase trimiteri la corespondente onomastice latine (aşa cum face, în particular, în interpretarea lui-poris), el nu menţionează existenţa unei serii de nume latine arhaice care conţin elementul secund-por (ca un fel de sufix onomastic). În dicţionarul etimologic Ernout/ Meillet al limbii latine a fost inclus un articol separat pentru-por, prezentat ca « second élément de composés que les grammairiens citent dans Gāipor, Lūcipor, Mārcipor, qu'ils expliquent par Gai puer, etc. ». Aşadar, dacă acceptăm explicaţia autorilor romani la care se referă Ernout şi Meillet, un compus antroponimic precum Gāipor ar reflecta un model identic celui vizibil în trac. Raiskouporis, ca şi în eng. Johnson. Ernout şi Meillet manifestă mai multă prudenţă în articolul referitor la Mārs, teonim în legătură cu care este menţionat prenumele roman Marcipor (alături de Quintipor şi Gaipor, toate trei atestate la Festus, 306). În cazul respectiv, cei doi etimologi francezi sunt de părere că, deşi s-a interpretat Marcipor ca Marcī puer, « le second élément est obscur ». Totuşi, oricât de obscur ar părea acel-por (în terenul limbii latine), există destule argumente etimologice în sprijinul următoarelor două enunţuri: (a) trac.-poris şi lat.-por arată asemănări clare nu doar în ce priveşte elementul lexical pe care se bazează (anume un substantiv cu sensul de 'copil' sau 1 Pentru simplificare, am dat doar transliterări în alfabet latin. Antroponimele tracice în discuţie au fost atestate unele în inscripţii, în alfabet grecesc (de obicei fără marcarea accentelor), altele în texte greceşti (cu accente care reprezentau de fapt modele greceşti de pronunţie), iar altele în inscripţii şi documente în limba latină. 2 Pentru comparaţie, pot da următoarele exemple: ind. Kali-dasa, grec. Dio-medes, germ. Hilde-brand, rus. Sviato-slav (în care am separat elementele componente).