CONTRIBUŢII LA CUNOAŞTEREA BRONZULUI TÂRZIU DIN NORDUL TRANSILVANIEI. OBIECTIVE ŞI DESCOPERIRI DE LA LĂPUŞ-PODUL HOTARULUI

Carol Kacsó
2015 Terra Sebus. Acta Musei Sabesiensis   unpublished
Unul dintre sectoarele terasei a IV-a ale râului Lăpuş, cea mai extinsă şi mai bine conservată, cu o suprafaţă netedă, ce urmează aproape exclusiv curba de nivel de 400 m, având lăţimea de peste 0,5 km şi altitudinea de 50-55 m 1 , aflată la aproximativ 2 km sud-vest de comuna Lăpuş (jud. Maramureş), este denumită de localnici Podul Hotarului (fig. 1). În vecinătatea sa estică se găsesc sectoarele de terasă Podanc şi Podancul Mare, cele trei puncte de hotar fiind despărţite de pâraiele Tinoasa,
more » ... e pâraiele Tinoasa, respectiv Valea lui Lazăr, ce străbat longitudinal terasa de la sud-est la nord-vest (fig. 2). Podul Hotarului a apărut pentru prima dată în literatura arheologică în 1890, în succintul raport publicat de János Szendrei cu privire la rezultatele săpăturilor sale din acel an de la Lăpuş 2. Se preciza aici că pe partea dreaptă a drumului de la intrarea în localitate, în menţionatul punct de hotar 3 se aflau 13 movile, ridicate în jurul unei movile mai mari, dintre care câteva erau aplatizate de lucrările agricole, iar movila cea mare era în bună parte distrusă de localnici. Întrucât nu mai era intactă, această movilă a rămas în afara atenţiei lui Szendrei, fiind cercetate în schimb câteva dintre movilele mai mici, apreciate ca având înălţimi ce variau între 5,5 şi 1 m. Sub solul vegetal erau prezente straturi masive de pietre de râu depuse fără vreo ordine precisă, care acopereau fragmente ceramice negre-roşii, unele decorate cu excizii, considerate ca provenite de la urne de foarte mari dimensiuni, care s-au spart însă din cauza solului umed şi a pietrelor de râu depuse deasupra lor. Printre fragmentele ceramice au fost găsite şi resturile incinerării, oase calcinate şi bucăţi de cărbune. În raport se mai spunea că localnicii au găsit în tumulul mare şi o ceaşcă ornamentată de bronz, care s-a pierdut. Totodată, s-a afirmat că ritul de înmormântare practicat la Lăpuş era identic în toate amănuntele sale cu cel sesizat la tumulii de la Suciu de Sus-Troian, săpaţi de acelaşi cercetător în 1887. Soarta materialului descoperit în 1890 la Lăpuş rămâne necunoscută. În mod cert, aşa cum rezultă şi dintr-o scurtă notă publicată de János Hampel 4 , Szendrei a predat Muzeului Naţional din Budapesta un singur fragment ceramic, ce provine dintr-un vas pântecos, înalt, negru în exterior, roşu în interior, decorat cu caneluri  Baia Mare;
fatcat:ggkehf5xkbbsjmlza2wvrflp3i