În ceea ce priveşte prelucrarea datelor oferite de ansamblul ceramic recuperat cu ajutorul săpăturilor arheologice, considerăm că potenţialul informativ al acestuia este, în prezent, puternic subestimat. În afară de utilizarea formelor şi decorurilor specifice ca elemente esenţiale în definirea unor tradiţii culturale şi în stabilirea unei cronologii relative, deplina valorificare a potenţialului informaţional înmagazinat de ansamblul ceramic poate fi realizată numai depăşind referinţele

more »

... ve şi difuzioniste ale acestuia. Astfel, de exemplu, analizând atributele specifice complexelor ceramice aparţinând unor civilizaţii preistorice se poate încerca stabilirea unei conexiuni între acestea şi funcţionalitatea primară a diferitelor forme de vase. Acest gen de informaţii, utilizat într-un câmp contextual de date provenind din investigarea unui sit arheologic poate indica anumite tipuri de comportamente ale vechilor civilizaţii. Studiul nostru porneşte de la o lucrare de sinteză dedicată investigării legăturii dintre formele şi funcţiile ceramice, bazată pe analogii etnografice. În ceea ce priveşte utilizarea datelor etnografice de către arheologi, au fost identificate trei posibilităţi majore de utilizare a acestora constând în construirea de analogii etnografice, generarea de ipoteze sau modele şi testarea ipotezelor. Aceste metode pot fi utilizate atât independent una de alta cât şi în mod complementar. În cazul analogiilor etnografice, care constituie abordarea noastră din această lucrare, un set specific de date etnografice este comparat cu un set analog de date arheologice. Pentru a determina care anume sunt datele etnografice aplicabile într-o situaţie specifică, trebuie, în primul rând, descrise în mod formal caracteristicile materialului arheologic luat în discuţie. Se recunoaşte apoi un potenţial set de date etnografice pentru construirea unei analogii, realizându-se o analiză a proprietăţilor fizice ale acestuia. Gradul în care proprietăţile celor două seturi de date coincid, determină probabilitatea în care datele obţinute pe cale arheologică coincid cu cele atestate etnografic. Gradul de probabilitate variază, de asemenea, în funcţie de posibilitatea de a corela, în spaţiu şi timp, cele două seturi de date. Posibilitatea de a corela, in spaţiu si timp, cele două seturi de date, a condus la definirea a două tipuri de analogii etnografice. Primul operează în condiţiile în care cele două seturi de date sunt disparate în timp şi /sau spaţiu. În acest caz nu se poate stabili existenţa unei conexiuni între urmele arheologice şi cultura care furnizează datele etnografice. Amplitudinea limitelor spaţio-temporale este invers proporţională cu probabilitatea ca analogia construită să fie validă. Acest tip de abordare cunoscut şi ca "general comparativ" sau "model discontinuu" şi este utilizat în cazul studiului de faţă 1. Pentru construirea unui model general comparativ se utilizează analogii generale pentru a genera ipoteze deductive şi concluzii cu un caracter generalizator 2. Tipul de raţionament logic care stă la baza acestei metode îl constituie deducţia analogică. Aceasta are, prin definiţie, un caracter generalizator conducând la construirea 1 Daniel Stiles, Ethnoarchaeology: