În ansamblul cercetărilor privind perioada primului mileniu al erei creştine, problema etnogenezei româneşti prezintă, fără îndoială, o importanţă de prim ordin. Această importanţă nu este evidenţiată numai de ampla dezbatere ştiinţifică, continuată mai bine de un secol, referitoare în principal la epoca şi locul de formare a uneia din cele mai vechi popoare din sud-estul Europei 1 , ci şi de semnificaţia istorică aparte a unui îndelungat şi complex proces care, în contextul desfăşurării

more »

... migraţii şi a multiplelor şi profundelor prefaceri social-economice, etno-lingvistice şi culturale înregistrate în sânul societăţii locale a avut ca finalitate în spaţiul geografic menţionat dăinuirea romanităţii orientale. Dacă, până spre jumătatea secolului trecut, cercetarea procesului de formare a poporului şi a limbii române s-a bazat aproape exclusiv doar pe interpretarea ştirilor transmise de puţinele izvoare scrise privitoare la istoria spaţiului carpato-dunăreano-pontic şi pe studiul limbii române şi a dialectelor ei, în a doua parte a veacului menţionat situaţia s-a schimbat radical, investigaţiile arheologice, dar şi cele din domeniul lingvisticii, a etnologiei şi ale antropologiei întreprinse pentru cunoaşterea realităţilor din primul mileniu al erei creştine, s-au intensificat considerabil obţinând rezultate deosebit de valoroase. Acestea au contribuit esenţial la conturarea unei imagini noi privind realităţile din perioada menţionată, incomparabil mai completă şi mai coerentă decât aceea din trecut, în felul acesta oferindu-se largi posibilităţi de a înţelege corect coordonatele principale în care a evoluat etnosul şi limba din regiunile menţionate. Cu toate acestea, în pofida acumulării unui număr considerabil de informaţii şi a unor interesante şi corecte interpretări, unele aspecte ale procesului de etnogeneză românească au rămas încă puţin elucidate, astfel că în stadiul actual al cercetărilor se impun firesc nuanţări şi chiar amendări a multora din concluziile formulate până acum. Fireşte, în studiul de faţă ne vom limita doar la câteva probleme, după opinia noastră esenţiale, evidenţiate de investigaţiile arheologice, încercând să reevaluăm unele din datele pe care le avem la dispoziţie şi să formulăm câteva concluzii, cu certitudinea că pot deschide noi căi de abordare care să ofere la rândul lor posibilităţi sporite de a reconstitui, cât mai aproape de adevăr, unele din realităţile din mileniul marilor migraţii. În acest context o importanţă de prim ordin o prezintă problema romanizării, vizând îndeosebi cunoaşterea căilor prin care romanitatea s-a implantat şi în zonele de la est şi sud de Carpaţi care, după cum se ştie, nu au făcut efectiv parte din posesiunile teritoriale ale imperiului dar care, aflându-se în imediata lor vecinătate şi în condiţii politice deosebite au receptat în bună măsură şi ele elementele civilizaţiei romane.