VARIABILITATEA UNOR GRUPURI NOMINALE DIN LIRICA STĂNESCIANĂ

Coşeriu
2000 unpublished
Lilia RĂCIULA, lector superior, doctor în filologie, (Universitatea de Stat "Alecu Russo" din Bălţi) Rezumat Prezentul studiu abordează variabilitatea diafazică a unor grupuri nominale, organizate în jurul lexemului "oră" ("la o margine-a orei"; "de o veşnicie de oră" etc.) din lirica poetului N. Stănescu. Pentru relevarea mecanismelor interne ale variabilităţii diafazice, investigate la nivelul semnificatelor, se recurge la o analiză semantică complexă a acestor unităţi, implicând analiza
more » ... licând analiza semică a conţinutului lor semantic şi compararea celor două componente (intensională şi extensională) din structura semantismului unităţilor lexicale analizate. Abstract In this article we study the diaphasic variability of various nominal expressions based on "oră"("hour") in lyric works of N. Stănescu. In order to highlight the internal mechanisms of the semantic diaphasic variability, we propose a semantic complex analysis of these units based on semes and intensional and extensional comparisons of the semantic structures of these lexical items. Din perspectiva lingvisticii coşeriene, limba este un "diasistem, un ansamblu mai mult sau mai puţin complex de "dialecte", "niveluri" şi "stiluri de limbă"" 1. E. Coşeriu distinge, în structura limbajului, trei planuri cu valoare autonomă, c ă rora le corespund cunoaşteri şi conţinuturi lingvistice distincte. Lingvistul prezintă tripartiţia limbajului în următoarea schemă 2 : Planuri ale limbajului Cunoaşteri Conţinuturi Criterii de concordanţă Vorbire în general cunoaştere elocuţională desemnare congruenţă Limbi cunoaştere idiomatică semnificaţie corectitudine Discurs cunoaştere expresivă sens adecvare Prin urmare, limbajul poate fi investigat "ca fapt de creaţie", "ca fapt de tehnică" şi "ca produs" la fiecare din cele trei niveluri (universal, istoric, individual) 3. În ipostazele sale fundamentale limbă/vorbire, limbajul se impune prin variabilitate. Variabilitatea internă a trebui să fie obiectul unei stilistici a limbii, care, de altfel, nu există (sau aproape că nu există) în această formă" 5. În literatura de specialitate, se discută posibilitatea apariţiei unei noi discipline autonome în cadrul lingvisticii ce s-ar numi variologie şi care s-ar ocupa de studiul variabilităţii lingvale. Însă, precum menţionează Iu. Slojenikin, pentru a satisface cerinţele unei discipline autonome (delimitarea obiectului de studiu, elaborarea unei teorii, precum şi a metodelor de cercetare, a 1
fatcat:56qalzp6vrdlrjpeva7pj2b2tq