ASPECTE ALE FISCALITĂŢII DIN ŢARA MOLDOVEI ÎN EPOCA ŞTEFANIANĂ Mihai Lazăr

Codrul Cosminului
2004 unpublished
Cârmuitor destoinic, geniu militar şi diplomatic, adevărat ctitor de ţară, Ştefan cel Mare este, de bună seamă, domnitorul cel mai reprezentativ al românilor. Domnia sa îndelungată, prosperă şi glorioasă a generat în conştiinţa contemporanilor şi, deopotrivă, a posterităţii, efigia unui ev istoric cu aură mitică. Timp de jumătate de veac, Ţara Moldovei a cunoscut o evoluţie înfloritoare în toate domeniile, prestigiul internaţional dobândit nemaiputând fi nicicând egalat. Se poate vorbi cu vădit
more » ... temei, de o Epocă Ştefaniană emblematică prin conţinut şi semnificaţii pentru întreaga noastră istorie. De-a lungul timpului, ilustrul domnitor şi epoca sa au făcut obiectul unor ample investigaţii. În cei 500 de ani ai posterităţii ştefaniene s-a acumulat o bibliografie cu adevărat impresionantă. S-a scris mult, din perspective diferite şi cu mijloace specifice. Dacă o parte a cercetărilor au fost întreprinse în context aniversar, cu fireşti accente emoţionale, altele, nu puţine la număr, reprezintă studii temeinice, riguroase, cu un aport ştiinţific notabil. Bibliografia problemei cuprinde peste 2500 de titluri reprezentative-articole, studii şi lucrări monografice 1. Cercetările de factură istorică au vizat atât punerea în circuitul ştiinţific a fondului de izvoare, cât şi studierea în spiritul analitic şi sintetic al perioadei. Constatând interesul generos al medieviştilor pentru restituirea moştenirii ştefaniene, se cuvine să precizăm în context că nu toate aspectele au fost analizate cu aceeaşi eficienţă. În timp ce realităţile politico-diplomatice, militare şi religioase sunt, în linii mari, bine ilustrate în plan istoriografic, cele privitoare la economie, populaţie, viaţa socială, fiscalitate continuă să fie insuficient cunoscute. * * * Fiscalitatea a constituit în timpul lui Ştefan cel Mare un segment important al politicii interne. Pe această cale domnul şi-a asigurat, în bună parte, resursele financiare şi materiale, precum şi serviciile necesare funcţionării aparatului de stat, a oştirii şi a Curţii princiare. Totodată, veniturile fiscale, în complementaritate cu patrimoniul domnesc public şi privat au făcut posibilă ampla politică constructivă în domeniile religios, militar şi aulic şi realizarea unor opere cultural-artistice de mare valoare. Pentru cunoaşterea realităţilor fiscale s-a manifestat un anume interes încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea 2. Cercetările întreprinse până în prezent au atins un evantai larg de probleme 3. Cu toate acestea, nu s-au putut lămuri în mod convingător nici cadrul de ansamblu al politicii fiscale (sistemul de impunere şi percepere, instituţiile specializate, organizarea aparatului administrativ-fiscal) şi nici nomenclatorul de impuneri (dări, taxe, amenzi, prestaţii şi servicii). Stadiul relativ modest al cercetărilor are la bază două determinări obiective: 1) inexistenţa unor izvoare statistice; 2) imprecizia şi ambiguitatea terminologiei fiscale de epocă. Dificultăţile menţionate, realmente insurmontabile, au impietat în mod decisiv asupra calităţii oricărui demers ştiinţific. Studierea temeinică a politicii fiscale presupune utilizarea unor izvoare statistice oficiale privind efectivele populaţiei, averea, sursele de venituri şi veniturile realizate de gospodăriile impozabile, dările, taxele şi prestaţiile existente în nomenclatorul fiscal. Numai înregistrările cantitative de acest fel pot oferi o imagine exactă şi cuprinzătoare asupra politicii fiscale (sistemul de impunere şi percepere, cuantumul şi natura obligaţiilor, dinamica veniturilor domneşti. Pentru perioada domniei lui Ştefan cel Mare nu dispunem, din păcate, de nici un izvor "
fatcat:auvbuji7ubba7ihfgjc56su6uu