faă de Bisericile Răsăritului creştin, caracterizată în perioada post-tridentină de o nouă viziune eclesiologică, ce s-a tradus prin renunarea la ideea unei refaceri dintr-o singură încercare a comuniunii de credină şi promovarea în schimb a unirilor pariale, a confruntat papalitatea cu problema gestionării unui nou tip de raporturi interconfesionale. Preocuparea de a evita amestecul riturilor în acele teritorii unde se găseau în contact credincioşii latini şi cei aparinând Bisericilor

more »

... unite, a devenit de aceea o constantă a atribuiilor rezervate oficiilor Curiei romane. Ea este evidentă începând din a doua jumătate a veacului al XVI-lea, de la primele încercări de reglementare a situaiei grecilor şi albanezilor din sudul Italiei, operă a congregaiei conduse de cardinalul Giulio Antonio Santoro, şi până la enciclicile papei Benedict XIV, autor la mijlocul secolului al XVIII-lea a celei mai importante aciuni de legiferare în această materie 1. Eforturile suveranilor pontifi au fost însă măcinate de o tensiune interioară Bisericii romane, provenită din treptata extindere a dubiilor de erezie asupra riturilor orientale, în paralel cu afirmarea superiorităii ritului latin 2 , astfel că posibilitatea convertirii pentru creştinii unii nu a fost niciodată complet blocată. Exemplul cel mai apropiat din afara spaiului ardelean este cel oferit de Biserica Unită din Polonia, cu atât mai semnificativ cu cât el a constituit un model pentru revendicările româneşti. Desele solicitări ale episcopatului rutean adresate Sfântului Scaun pe parcursul veacurilor al XVII-lea şi al XVIII-lea pentru a obine o decizie care să interzică convertirile individuale ale credincioşilor unii la ritul Bisericii romane au rămas fără un răspuns definitiv. Prima intervenie a Congregaiei de Propaganda Fide în acest domeniu a întâmpinat opoziia regelui Sigismund III, ceea ce a dus la modificarea decretului iniial, limitând interdicia schimbării ritului fără aprobarea prealabilă