Probleme de sinonimie morfologică în limba română

Philologica Jassyensia, I An
2006 unpublished
Limba este un sistem de semne organizat pe mai multe nivele, sistem ce oferă vorbitorului structuri, posibilităţi şi opoziţii funcţionale (Coşeriu 1973 : 75), din care acesta să "aleagă" ceea ce consideră necesar şi potrivit pentru a-şi exprima-la un moment dat şi într-o limbă dată-ideile. Mecanismul vorbirii presupune o corelare cu mecanismul gândirii-pentru ca un termen oarecare să se preteze la exprimarea unei ideii, sunt necesare două momente : 1) analiza termenului dat, deci un raport
more » ... deci un raport sintagmatic şi 2) apelul la unul sau mai mulţi termeni, deci un raport asociativ (Saussure 1998 : 142). În vorbire, subiectul realizează o activitate de selecţie din totalitatea mijloacelor de expresie, ceea ce postulează sinonimia. Ch. Bally afirmă că pluralitatea mijloacelor de expresie este baza raţională a sinonimiei (Bally 1951 : 55). Însă selecţia unui termen nu ţine doar de un singur nivel al limbii, căci aceasta poate fi concepută ca un sistem care implică relaţii de interdependenţă între compartimentele ei. Astfel, fapte de limbă comparabile apar la nivele diferite ale limbii. Problema sinonimiei ca fenomen al lexicului a fost remarcată încă din antichitate, dar în momentul de faţă se vorbeşte despre sinonimie şi la alte nivele ale limbii (la nivelul fonetic, la nivelul morfologic, la nivelul sintactic etc.). Într-o definiţie largă, sinonimia reprezintă transmiterea aceleiaşi informaţii de către două sau mai multe structuri diferite. 2. Sinonimia lexicală În definirea sinonimiei lexicale, atât în lingvistica generală, cât şi în cea românească, există două direcţii : una semantică şi una structurală. Definiţiile de tip semantic prezintă sinonimele lexicale ca fiind două expresii (cuvinte, grupuri de cuvinte, enunţuri) cu formă diferită şi cu acelaşi sens (Ducrot/Schaeffer 1996 : 310). În lingvistica românească, aceste sinonime sunt definite ca fiind complexe sonore diferite, dar cu acelaşi înţeles (Graur, Stati, Wald 1971 : 267) sau cuvinte diferite ca formă (diferite în planul expresiei) care sunt apropiate sau identice ca sens 1. O altă definiţie de tip semantic, dar în termeni saussurieni (vezi Graur, Stati, Wald 1971 : 267) prezintă sinonimele lexicale ca semnificaţi diferiţi care exprimă aproximativ acelaşi semnificat. După cum se observă, deşi folosesc o terminologie diferită, majoritatea lingviştilor sunt de acord cu definirea sinonimelor lexicale drept corpuri fonetice diferite care transmit aceeaşi informaţie.
fatcat:qroktpsxznfcddnmmdy4aok4dq