Philologica Jassyensia

Mariana Flaişer
2014 An X, Nr   unpublished
Fie că privim jocul, aşa cum afirma Huizinga (1977: 43), ca "un intermezzo al vieţii cotidiene" sau ca un mod de "irosire a timpului", potrivit concepţiei lui Aristotel, în mod indiscutabil jocul, în sensul larg al noţiunii, reprezintă un fapt de cultură, un tezaur spiritual. Imaginea culturii unui popor se poate recompune din cele mai diferite secvenţe prin rememorarea epocilor mai vechi, dar şi prin analiza atentă a elementelor, a faptelor de viaţă cotidiană din contemporaneitate. Definind
more » ... eitate. Definind jocul drept "o acţiune liberă, conştientă că este neintenţionată... situată în afara vieţii obişnuite de care nu este legat niciun interes material, direct şi care nu urmăreşte niciun folos", Huizinga (1977: 49) vede în joc o modalitate de a ieşi din monotonie, un moment în care "viaţa obişnuită este suspendată" (Ibidem: 61), dar află în multiplele manifestări ale jocului toată zbaterea din existenţa fiinţei umane, de la jocurile copilăriei până la jocul senectuţii înţelepte. Analizând semantica termenului joc în diferite limbi, mai puţin în limba română, Huizinga se detaşează de accepţia restrânsă a termenului paidia din limba greacă, prin care se înţelege doar jocul copilului, joaca. Autorul lui Homo ludens susţine ideea complexităţii, a seriozităţii jocului, a importanţei acestuia în artă, în cultură în general. Chiar dacă unele opinii ale lui Huizinga sunt contestate de unii filosofi ai culturii 1 , ideile lui Huizinga confirmă o altfel de percepţie a vieţii, "o realitate care debordează graniţele copilăriei invadând, ca o figură a cărei esenţă ne scapă deocamdată, întreaga regiune a fiinţei umane" (Huizinga 1977: 6). Pornind de la aceste considerente teoretice, fără a ne adânci într-un domeniu care depăşeşte, în economia lucrării noastre, spaţiul şi tema aleasă, ne vom concentra analiza asupra felului în care românii, din Evul Mediu până în contemporaneitate, au avut dorinţa petrecerii plăcute a timpului, setea de joc. Vom avea în atenţie, mai ales, aflarea termenilor româneşti care numesc noţiuni aflate în sfera semantică vizată. Trecerea pragului de la activităţile rutiniere la starea de detaşare şi de deschidere către joc poate fi considerată un moment de graţie, o sărbătoare.
fatcat:cb7evjfnsraj3cwqqpwcbu2nma