Articolul 4 Retinopatia diabetică este principala cauză de orbire la populația activă (20-60 ani) din întreaga lume şi una dintre cele 3 cauze de orbire la vârsta a 3-a (alături de degenerescența maculară legată de vârsta şi glaucom). Conform datelor statistice (ADA şi OMS), numărul pacienților cu diabet cu vârsta între 20 şi 79 de ani este de aproximativ 425 milioane şi numărul lor va ajunge la 629 milioane în 2045. 90% dintre pacienții cu diabet au tipul 2 de diabet. Retinopatia diabetică

more »

... complicația microvasculară a diabetului zaharat şi poate duce la pierderea vederii prin retinopatie diabetică proliferativă (neovase, hemoragie vitreana, membrane fibrovasculare, dezlipire de retină, glaucom neovascular) şi maculopatie diabetică. Diabetul produce modificări ale vaselor retiniene prin ocluzii vasculare şi creşterea permeabilității vasculare. Aceste modificări sunt cauza apariției ischemiei retiniene şi a edemului macular. American Diabetes Association (ADA) consideră retinopatia diabetică complicație neurovasculară specifică diabetului zaharat tip 1 şi 2. Prevalenţa retinopatiei diabetice este corelată cu durata diabetului zaharat şi nivelul glicemiei. Metaanaliza efectuată la un număr de 35 de studii din întreaga lume a calculat prevalenţa retinopatiei diabetice la 35,4% şi prevalenţa retinopatiei diabetice proliferative la 7,5%. Studiul PREDATORR, efectuat în România în perioada 2013-2014, a găsit la persoanele cu vârsta între 20 şi 79 de ani prevalenţa diabetului zaharat de 11,6%. Adică aproximativ 2 milioane de români au diabet. Multe cazuri de diabet tip 2 sunt nediagnosticate. Prediabetul a avut o prevalenţă de 18,4%. Adică aproximativ 3 milioane de români pot face diabet zaharat în următorii 10 ani. Retinopatia diabetică poate să nu producă modificări ale acuităţii vizuale chiar în stadii avansate ale bolii. Prevenirea apariţiei şi progresiei scăderii de vedere se face prin screening şi tratarea precoce a leziunilor. Tratamentul otalmologic este eficient pe termen mediu şi lung dacă se asociază cu un control glicemic bun (HbA1C < 7%), tensiunea arterială maximă < 140 (optim < 120), normalizarea lipidelor sanguine (colesterol şi trigliceride). Conform studiilor DCCT, ACCORD ŞI UKPDS controlul intens glicemic şi normalizarea tensiunii arteriale reduc riscul de progresie a retinopatiei diabetice. Scăderea de la 10% la 9% a hemoglobinei glicate reduce cu aproximativ 35-43% riscul de progresie a microangiopatiei diabetice. Scăderea tensiunii arteriale maxime de la 154 la 144 mmHg micşorează cu 37% riscul de retinopatie diabetică şi edem macular. Internaţional Council of Ophthalmology (ICO) şi American Diabetes Association (ADA) au stabilit importanţa majoră a screening-ului şi au făcut recomandări clare legate de metodele de screening şi intervalul de examinare a pacienților cu diabet. Din experienţa personală, am observat că fiecare pacient cu retinopatie diabetică are o combinaţie unică a leziunilor retinei şi a progresiei acestora şi de multe ori schema de urmărire şi tratament trebuie individualizată. Scăderea rapidă a glicemiei (la pacienții cu diabet zaharat tip 2 când se iniţiază terapia cu insulină) poate agrava retinopatia diabetică.