INTOXICAŢIA CU CADMIU

S Iurian
unpublished
The author presents few particularities about cadmium intoxication in children: cadmium pollution sources, toxicokinetics and toxicodinamics of cadmium intoxication, the fiziopathology, the clinical aspects and the treatment of cadmium intoxication. Cadmiul (Cd) este un metal ce intră în compoziţia a numeroşi compuşi industriali (acetat de cadmiu, fluoroborat, carbonat, nitrat, oxid, stearat, sulfat si sulfid). Contaminarea cu cadmiu a mediului a cauzat în Japonia o boală numită "Itai-Itai"
more » ... festată prin artralgie severă şi osteomalacie la persoanele cu aport scazut de calciu şi vitamina D. Sursele de cadmiu (3) provin în special din activităţile umane:-alimente contaminate (orez), sol contaminat sau ţigări contaminate;-combustia produselor petroliere (rafinării);-procesul de fabricaţie a bateriilor pe bază de nichel-cadmiu;-pigmenţi utilizaţi la fabricarea produselor din plastic, ceramică şi sticlă;-fabricarea unor metale de sudură şi a aliajelor (3). Toxicocinetică şi toxicodinamică. Cadmiul (metal sau sub formă de săruri) are o volatilitate redusă şi se găseşte în aer sub formă de particule fine. Absorbţia are loc în principal la nivelul alveolelor pulmonare, 25% din cadmiul inhalat absorbindu-se. Absorbţia din ţigări pare să fie mai mare raportat la cea din aerosoli, probabil datorită dimensiunilor mai reduse ale particulelor de cadmiu din ţigară, favorizând "penetrarea" acestora până la nivel alveolar. Doar 5% din cadmiul ingerat se absoarbe, absorbţia sa fiind favorizată de deficitul de fier sau calciu sau de dietele bogate în grăsimi. Cadmiul nu se absoarbe transdermal. Odată absorbit, cadmiul se distribuie în tot organismul, predominat la nivelul ficatului şi rinichiului. Cadmiul poate trece în laptele matern în timpul perioadei de alăptare şi este capabil să traverseze placenta (1,2), expunând produsul de concepţie şi sugarul la cadmiu cu risc de intoxicaţie. Cadmiul plasmatic este legat de albumină şi de o proteină numită metalo-tioneină. Cea mai mare parte a cadmiului absorbit este eliminat prin fecale, dar se poate elimina (în mică măsură) şi prin urină. Nu se cunoaşte încă dacă în organism cadmiul este metabolizat prin alchilare, oxidare sau reducere. Odată depus în rinichi, timpul de înjumătăţire a cadmiului este de 6-38 ani, iar pentru cel depus în ficat de 4-19 ani. S-a constatat că după o singură expunere la cadmiu în doză mare dar nonletală, funcţia pulmonară poate fi afectată pentru perioadă de ani de zile. În literatura medicală este descris cazul unui muncitor care s-a expus la cadmiu timp de 1 oră în timpul sudurii cu electrozi cu conţinut de cadmiu, iar funcţia pulmonară a fost afectată pentru o perioadă de mai bine de 4 ani. Dar decesul poate surveni şi după expuneri cronice la cadmiu şi în cantităţi mai reduse. Dintre cazurile mediatizate, menţionăm cazul unei muncitoare într-o topitorie de cadmiu în Japonia, Takako Nakamura care s-a sinucis în 1969 în urma durerilor de intensitate crescută pe care le acuza la nivel abdominal. Deşi toxicitatea cadmiului se validează la o concentraţie de 1 ppm (part per million), la autopsia acesteia s-au descoperit concentraţii de cadmiu în ficat de aproximativ 4.540 ppm, iar în rinchi concentraţia cadmiului a fost de 22.400 ppm (3). Fiziopatologie. Rinichiul reprezintă organul ţintă principal pentru expunerea cronică. Disfuncţia tubulară proximală caracterizată prin proteinurie, aminoacidurie şi glicozurie se instalează treptat, iar insuficienţa renală este rară. Expunerea acută conduce la edem pulmonar, iar în timp, în caz de supravieţuire, se instalează fibroza pulmonară. Dintre alte posibile efecte secundare inhalării cadmiului menţionăm emfizemul pulmonar şi bronşita cronică (3). Manifestări clinice. Efecte renale. Proteinuria tubulară şi reducerea filtrării glomerulare au fost dovedite în mod repetat la populaţiile expuse cronic la cadmiu în ţări ca Japonia, Belgia şi China. Dintre efectele renale se menţionează nefropatia tubulară manifestată prin proteinurie, aminoacidurie, glicozurie, fosfaturie şi AMT, vol II, nr.1, 2008, pag. 117
fatcat:fpnomemftjetxpkeoaogubzhau