Population screening in people at risk for non-alcoholic fatty liver disease
Screening populaţional la persoanele cu risc pentru boala ficatului gras nonalcoolic

Ciprian BRISC, Facultatea de Medicină şi Farmacie, Universitatea din Oradea, Luiza DEMIAN, Cristina BRISC, Mihai MUNTEANU, Facultatea de Medicină şi Farmacie, Universitatea din Oradea, Facultatea de Medicină şi Farmacie, Universitatea din Oradea, Facultatea de Medicină şi Farmacie, Universitatea din Oradea
2020 Revista Medicală Română  
Articolul 17 Ficatul gras nonalcoolic (FGNA) este la ora actuală cea mai răspândită boală de ficat în ţările dezvoltate [1] . Reprezintă spectrul afecţiunilor hepatice care constau în steatoză hepatică simplă (infiltrarea grasă a peste 5% dintre hepatocite), steatohepatită nonalcoolică (injurie hepatocitară constând în steatoză, necroză focală şi inflamaţie -SHNA), cu evoluţie spre fibroză şi ciroză, în absenţa consumului cronic exagerat de alcool (sub 20 g alcool pur/zi pentru femei şi sub 30
more » ... ru femei şi sub 30 g alcool pur/zi pentru bărbaţi) [2] . Prevalenţa FGNA raportată variază mult, dependentă fiind, printre altele, de zona geografică şi de metoda de diagnostic folosită. Astfel, în Europa, folosind ca metodă de diagnostic ultrasonongrafia abdominală, prevalenţa în populaţia generală este de 20-30%, iar în SUA, folosind puncţia biopsie hepatică ca metodă de diagnostic, prevalenţa este de 27-38% [3]. Există date în literatură care raportează prevalenţă de până la 51%, folosind biopsia hepatică (potenţiali donatori de ficat pentru transplant hepatic) [4] . În ceea ce priveşte subgrupul de pacienti cu FGNA care au SHNA, acesta este estimat a fi 3-16% în Europa şi 6-15% în USA [3] . Există însă studii care raportează o prevalenţă crescută a SHNA printre pacienţii cu FGNA, de până la 30% pentru populaţia nord-americană, cifre explicabile prin metoda de diagnostic folosită în aceste studii (puncţia biopsie hepatică), care se traduce prin selecţia riguroasă a lotului de studiu [5] . Acesta este grupul de pacienţi care sunt consideraţi ca având un risc înalt, legat atât de progresia hepatopatiei, cât şi de comorbidităţile asociate suferinţei hepatice [6] . Incidenţa FGNA este, de asemenea, variabilă, ţinând cont de factorii de risc specifici fiecărei zone geografice. Astfel, incidenţa pare să fie între 28 şi 52 cazuri la 100.000 persoane [5] . Supravieţuirea pacienţilor cu FGNA faţă de populaţia generală nu este diferită, în situaţia în care este prezentă doar steatoza hepatică simplă [7] . Pacienţii cu SHNA însă prezintă mortalitate crescută faţă de populaţia generală, iar principalele cauze de mortalitate sunt reprezentate de boala cardiovasculară, afecţiunile maligne şi abia apoi afecţiunile legate de evoluţia hepatopatiei [7] . Severitatea fibrozei (stadiul 3 şi 4) pare să prezică cel mai fidel evoluţia nefavorabilă a pacienţilor cu SHNA [7]. Fgna şi Factorii de risc metabolici FGNA este asociată cu prezenţa factorilor de risc metabolici şi cu componente ale sindromului metabolic (MS), cum ar fi obezitatea abdominală, insulino-rezistenţa, dislipidemia, intoleranţa la glucoză sau diabetul zaharat de tip 2 (DZ) [8] . Această asociere, în special ca urmare a identificării insulino-rezistenţei ca mecanism patogenetic central comun, a făcut ca FGNA să fie considerată manifestarea hepatică a sindromului metabolic (SM) [9] . Dintre componentele SM, asocierile majore ale FGNA sunt cu obezitatea şi cu DZ, în rândul acestor afecţiuni prevalenţa FGNA fiind de 70-90% [1]. FGNA reprezintă un risc suplimentar atât pentru pacienţii diagnosticaţi deja cu DZ şi obezitate, cât şi pentru cei cu FGNA, dar fără DZ şi obezitate. În ceea ce priveşte pacientii cu FGNA şi DZ, aceştia au un risc suplimentar de a dezvolta SHNA, şi, mai depar-
doi:10.37897/rmj.2020.s.17 fatcat:5zph4ovj6zadbdbngfyfp72oy4